Pe de o parte, copii, oameni veseli, oameni mai putin veseli si oameni incrancenati. Amatori, profesionisti, persoane cu dizabilitati, entuziasti. Toti acestia veniti sa participe la o competitie ce se anunta de mare clasa.
Pe de alta parte, organizatori, jandarmi, politie de circulatie, politie comunitara: DE-GEA-BA! Departe de mine sa nu recunosc si faptul ca legendara nesimtire romaneasca nu a jucat un rol deosebit de important in desfasurarea defectuoasa a competitiei trambitata pe toate canalele media, competitie denumita "Bucharest International Maraton" care avea sa se dovedeasca o bula de sapun si inca de unul de proasta calitate.
Dupa cum nu m-as fi asteptat - fiind un optimist din fire - competitia copiilor a inceput cu o ora intarziere. Nu scuze, nu anunturi, nimic! Pur si simplu! Montat de banner-e pana in ultimul moment, masini ale diversilor furnizori pe pista, trasee deviate si mai putin deviate fata de cele anuntate si publicate, schimbari de ultim moment care bulverseaza si oamenii maturi, daramite pe copii.
In cele din urma, de bine, de rau s-a dat startul! Copii au pornit in cursa! Dar cui sa ii pese? Celor care traversau pista (strada) - nu, fortelor de ordine (sic) - nu, organizatorilor - nu! Nici nu vreau sa pomenesc de breasla fotografilor care cu o lipsa de bun simt fantastica se asezau in fata ta numai pentru ca puteau si nicidecum ca sa prinda un cadru mai intr-un fel. Nici o importanta nu avea acreditarea, totul depindea numai de tupeu. Si slava celui de ... sus sau jos ... tupeu au avut cu carul!
A doua zi aceeasi debandada. Incercari timide ale organizatorilor de a respecta datele initiale ale problemei, dar fara rezultate concrete. Cursa persoanelor cu dizabilitati a inceput peste firele nesimtitilor de la diverse televiziuni (nu toate - unii au stat cumintii pe locurile destinate), printre fotografi cu umbrele deschise ca sa isi apere nesimtirea de ploaie si diversi neica-nimeni care se incurcau si ei pe acolo ca sa se bage in seama.
S-a dat startul si pentru celelalte curse in acelasi timp. S-a dovedit ca participantii erau amestecati, lucru care a creat diverse ambuteiaje si maratonul, pardon - marathonul, a avut si aspecte de cursa cu obstacole.
Ne bucuram cu toti de organizarea unor asemenea evenimente in capitala Romaniei, dar cu siguranta am merita si niste oameni in adevaratul sens al cuvantului si nu dintre cei pe care i-am intalnit in aceste doua zile!
Sa ne fie rusine!
Un comentariu:
Salut Cristi, multumesc pentru fotografii si chiar daca nu ma regasesc printre aceia pe care i-ai pozat, fotografiile sunt excelente!
Legat de ce ai mentionat in postul tau, cred ca in general, sunt multe de invatat la capitolul organizare si desfasurare maraton. SUnt un alergator pasionat si am participat la ceva maratoane si in alte tari iar experienta de acolo, dpdv atmosfera, organizare, etc., inca o astept sa apara si la noi. :-)
Iti dau doar 4 cifre de la maratonul 2011 de la Paris: 40,000 de alergatori, 220,000 de spectatori, 2,700 de voluntari.
Problema cea mai mare la noi este lipsa de bun simt si faptul ca desi ai informatia de cand incepe cursa, cum, unde sa te asezi, etc. 90% din participanti nu o fac.
Un al exemplu de la maratonul de duminica: Presedintele Raiffeisen bank si sotul organizatoarei, Dl. Von Groenningen, desi alerga maraton, pt ca nu a reusit sa ajunga la timp, a ales sa se aseze la coada plutonului in loc sa-si faca loc cu coatele sau sa ceara sa fie la linia de start. Iti confirm asta deoarece a fost chiar langa mine la inceputul cursei. La polul opus, am avut "colegi" de alergare care s-au impins si si-au facut loc prin multime doar ca sa ajunga mai in fata.
Si exemple ar fi cu carul. Indiferent cat de bine ai organiza o cursa de genul asta, calitatea sta in modul in care toti actorii, alergatori, organizatori, spectatori isi joaca "rolul". Noi mai avem inca de invatat. :-)
Succes si numai bine!
Trimiteți un comentariu