sâmbătă, 15 octombrie 2011

Moment Flanco in centrul Bucurestiului



Iata ca in cele din urma, Alain Robert a ajuns si la Bucuresti. Dupa ce s-a catarat pe cele mai celebre cladiri din lume, francezul Alain Robert a escaladat pe 14 Octombrie 2011 si cladirea Hotelului Intercontinental, sub egida Flanco.
O initiativa deosebita si demna de urmat a celor de la Flanco!

duminică, 9 octombrie 2011



Pe de o parte, copii, oameni veseli, oameni mai putin veseli si oameni incrancenati. Amatori, profesionisti, persoane cu dizabilitati, entuziasti. Toti acestia veniti sa participe la o competitie ce se anunta de mare clasa.
Pe de alta parte, organizatori, jandarmi, politie de circulatie, politie comunitara: DE-GEA-BA! Departe de mine sa nu recunosc si faptul ca legendara nesimtire romaneasca nu a jucat un rol deosebit de important in desfasurarea defectuoasa a competitiei trambitata pe toate canalele media, competitie denumita "Bucharest International Maraton" care avea sa se dovedeasca o bula de sapun si inca de unul de proasta calitate.
Dupa cum nu m-as fi asteptat - fiind un optimist din fire - competitia copiilor a inceput cu o ora intarziere. Nu scuze, nu anunturi, nimic! Pur si simplu! Montat de banner-e pana in ultimul moment, masini ale diversilor furnizori pe pista, trasee deviate si mai putin deviate fata de cele anuntate si publicate, schimbari de ultim moment care bulverseaza si oamenii maturi, daramite pe copii.
In cele din urma, de bine, de rau s-a dat startul! Copii au pornit in cursa! Dar cui sa ii pese? Celor care traversau pista (strada) - nu, fortelor de ordine (sic) - nu, organizatorilor - nu! Nici nu vreau sa pomenesc de breasla fotografilor care cu o lipsa de bun simt fantastica se asezau in fata ta numai pentru ca puteau si nicidecum ca sa prinda un cadru mai intr-un fel. Nici o importanta nu avea acreditarea, totul depindea numai de tupeu. Si slava celui de ... sus sau jos ... tupeu au avut cu carul!
A doua zi aceeasi debandada. Incercari timide ale organizatorilor de a respecta datele initiale ale problemei, dar fara rezultate concrete. Cursa persoanelor cu dizabilitati a inceput peste firele nesimtitilor de la diverse televiziuni (nu toate - unii au stat cumintii pe locurile destinate), printre fotografi cu umbrele deschise ca sa isi apere nesimtirea de ploaie si diversi neica-nimeni care se incurcau si ei pe acolo ca sa se bage in seama.
S-a dat startul si pentru celelalte curse in acelasi timp. S-a dovedit ca participantii erau amestecati, lucru care a creat diverse ambuteiaje si maratonul, pardon - marathonul, a avut si aspecte de cursa cu obstacole.
Ne bucuram cu toti de organizarea unor asemenea evenimente in capitala Romaniei, dar cu siguranta am merita si niste oameni in adevaratul sens al cuvantului si nu dintre cei pe care i-am intalnit in aceste doua zile!
Sa ne fie rusine!