Cu fiecare zi ce trece ii inteleg din ce in ce mai putin pe ceilalti ...
Cu fiecare zi ce trece realizez ca mai moare cate ceva in mine. Nu simplu, nestiut si fara durere cum o fac neuronii, ci in chinuri, cu strigaturi si foarte complicat. Nu cu o motivatie stiintifica recunoscuta ca in cazul neuronilor, ci pur si simplu.
Cu fiecare zi ce trece vad lucruri si scene pe care nici cu un neuron batran si bolnav nu le-as fi gandit. Vad gropi cat casa poporului care implinesc varste onorabile, "politicieni" care joaca stanga-dreapta si nu fac nimic in afara de a fura si a-si bate joc de noi, cersetori in carut care n-au nici pe dracu si conduc mercedes-uri, doctori care ... dar le stiti cu toti, pe toate
Cu fiecare zi ce trece primesc din ce in ce mai multe reprosuri de la persoane apropiate (oricum pe ceilalti nu ii doare nici la basca de mine), pentru lucruri pe care le fac de-o viata, dar care abia acum deranjeaza ...
Cu fiecare zi ce trece incep sa ma indoiesc ca ceea ce pana acum era o lauda pentru mine si anume ca daca ar fi sa reiau viata de la capat mi-as trai-o exact cum am facut-o si prima data ... Nu gasesc ceva concret de reprosat, dar asa incep sa simt!
Cu fiecare zi ce trece usi pe care le consideram deschise, proptite in timp cu servicii grele, facute unor oameni acum importanti - atunci vai steaua lor, par a fi inchise pentru mine ... Din cand in cand se mai crapa cate una (usa) si cate o secretara imi transmite: "este foarte ocupat. va cauta dumnealui!" Cum va cauta pe voi, asa ma cauta si pe mine!
Cu fiecare zi ce trece ramane din ce in ce mai putin din omul care ma laudam pe vremuri ca as fi fost ... Nu voi refuza niciodata pe cineva daca pot sa il ajut, nu ma voi schimba, nu voi renunta la statutul de om, dar in interior urlu!
