sâmbătă, 16 mai 2015

Pe drumul catre excomunicare...

     Exceptand toate informatiile din ultimii ani referitoare la popi, biserica ortodoxa romana si relatia lor cu enoriasii (adica o durere in dos, dar una nederanjanta pentru popi), in saptamana care tocmai se pregateste sa devina o amintire, intamplarile cu popi de tot rasu'-plansu' s-au aglomerat ca guvizii la frimiturile de paine!
     Am facut un comentariu la adresa celor 3 persoane excomunicate de biserica ortodoxa Romana, prin care ma intrebam daca se fac si excomunicari la cerere. Ei bine, m-am hotarat sa nu mai astept un raspuns, drept pentru care ma pun cu tunurile (incep cu o mitraliera) pe biserica:


       Trebuie sa mentionez, ca in calitate de fotograf (cel putin asta este meseria din care traiesc de circa 15 ani - pana atunci practicand-o doar ca hobby si completare a veniturilor), am foarte multe sa le reprosez popilor si bisericii in general. Mare atentie! Nu ma refer sub nici o forma la credinta, care este ceva tabu pentru mine si o respect, indiferent de inclinatiile fiecaruia!
     De destul de multa vreme, credinta nu mai are nici o legatura cu biserica. Singurul lucru pe care inca il mai reusesc popii este acela de a prosti oamenii ca cele doua sunt in stransa conexiune, lucru neadevarat. Din multe motive care nu fac subiectul prezentului protest, oamenii cred in aceasta legatura, dar va veni si momentul in care mitul se va spulbera. Parerea mea!

     Deci: numele meu este Cristian Oprea, nascut in Romania, anul 1968, din tata de origine germana si mama de origine greaca, botezat si casatorit in religia ortodoxa, crescut cu credinta ca lucrurile se intampla si dupa un tipar, dar sunt si influentate de liberul arbitru, 130 de kg in viu, 180 cm lungime (nu inaltime), astept excomunicare din partea reprezentantilor bisericii pe care eu nu o mai recunosc ca fiind reprezentanta religiei ortodoxe. Ma ofer sa fiu un exemplu pentru toti cei ca mine, deci, faceti ceea ce este de facut!

P.S. Cer iertare cu mare umilinta celor trei preoti (vedeti diferenta) din viata mea, care, pe langa faptul ca isi revarsau harul asupra tuturor celor cu care intrau in contact, erau si niste reprezentanti de frunte ai fiintelor care se numesc oameni si pe care nu am sa ii numesc aici si - chiar daca toi trei au trecut in nefiinta, unul dintre ei chiar incredibil de tanar - sa ii asigur (daca ma pot exprima astfel) de tot respectul meu din trecut, prezent si din viitor fata de domniile lor.