Ai zice ca-i aproape normal...

     Am vizitat fostul parc Brotacei, pe malul lacului Tei, intr-o duminica seara, cu speranta regasirii unor imagini familiare, vand in vederea cat timp mia-m petrecut acolo in copilarie.

     In primul rand am fost dezamagit de disparitia (despre care stiam de fapt) a imensului tobogan din beton, pe care mi-am lasat nenumarate perechi de sosete si pantalani scurti. In fine, mi-am zis! Asta este! In contra-partida au facut un mini-parc de distractii cu diverse atractii!

     Dar ori s-a intamplat ceva cu masinariile, ori cu omuletii beneficiari ai bucuriilor oferite de mini-parc, ori cineva s-a jucat cu mintea mea! Copii nu stiau sa se joace cu masinariile, parintii stateau pe banci la rontait seminte, tinerii se dadeau incontinuu in montagne-russe cu chiotele si grobianismele aferente. Nimic nou, nu?

     Cei care se plimbau se vedeau la un moment dat in fata unui gard care le obtura complet anapoda accesul catre malul lacului, unora si accesul catre parc celor care veneau pe malul lacului. Anapoda nu?

     In rest, pasaret, apus de soare, plansete, discutii, tipete, zone cu covoare crocante (seminte), copaci taiati ca dupa Tunguska, neam-prostie si altele asemanatoare.

     Mi-a pus capac insa ceea ce a urmat si va voi prezenta si voua mai jos:

 

     Concluzia mea: suntem niste imbecili! Iertati-mi redundanta in a mentiona treaba asta, dar, periodic primesc cate una dupa ceafa, care imi aduce aminte de asta!

     Eugenia salveaza Romania! Nu mai spun cum se pune accentul! Cei care nu stiu, pot afla, sau pot sa incerce sa o manance!

Feti Frumosi si Ilene Cosanzene pe... Taramul Zmeilor

     Stim cu toti povesti cu Feti Frumosi, fete de imparat si Ilene Cosanzene. Evident, in toate povestile apar si personajele negative care scot in evidenta tot ce este mai bun din primele pomenite. De cele mai multe ori luptele din care binele iese invingator au loc pe Taramul Zmeilor, adica pe teritoriul raului.

     Anii trec, obiceiurile si cutumele se schimba asa cum se schimba si numele. Astazi, Taramul Zmeilor nu mai face parte din zona intunecata si aflata sub imperiul raului, ci din contra. Astazi, Taramul Zmeilor se afla in Saftica, Dimieni, mai exact aici!

     Ce este de fapt acest Taram al Zmeilor? O baza ecvestra (cuvant legat de cai nu de... ecvageluri sau alte nebuneli) deschisa tot timpul anului si care presteaza o gramada de activitati specifice: diverse tipuri de sedinte de echitatie, sarituri peste obstacole, plimbari pe cai, plimbari la camp - toate pentru copii si maturi si multe altele. Amanunte veti gasi pe site-ul lor: taramulzmeilor.com

     Am vazut calareti de toate varstele, de la copii de gradinita, copii de scoala, adolescenti si tineri, pana la persoane mature si chiar trecute de una, doua tinereti! Oamenii de acolo se ocupa de fiecare in parte cu aceeasi pricepere si profesionalism, fiecare vizitator devenind special in momentul in care incaleca. Calutii sunt minunati, ingrijiti si rasfatati, dar deosebit de cuminti si rabdatori chiar cu calareti mai... "naravasi".

     Un alt lucru care mie mi s-a parut deosebit este faptul ca impreuna cu un furnizor de servicii sociale licentiate - Asociatia Touched Romania - ofera bucurie unor copii de pe lumea asta pentru care o ora si o simpla zi cu prietenii si in compania acestor animale prietenoase si blande inseamna mai mult decat o sedinta de echitatie.

     Iata cum Taramul Zmeilor se transforma in taramul Fetilor Frumosi si ale Ilenelor Cosanzene, cu povestile lor frumoase care noua ne-au incantat copilaria si astazi continua sa scrie si sa spuna povesti generatiilor viitoare. 

Bunul simt

Astazi, in a doua zi de Craciun, revedeam cateva postari mai vechi ale unor prieteni plecati, pe care i-am rugat sa ma astepte. Acum 5 ani, unul dintre ei - Ion Florescu, fie-i tarana usoara - mi-a trimis textul de mai jos. Adevaruri care trec pe langa noi neobservate si care la un moment dat se transforma intr-un rau ireversibil! Cititi si poate mai salvam ceva!

"An Obituary printed in the London Times. Absolutely Brilliant!

Today we mourn the passing of a beloved old friend, Common Sense, who has been with us for many years.

No one knows for sure how old he was, since his birth records were long ago lost in bureaucratic red tape. He will be remembered as having cultivated such valuable lessons as:

- Knowing when to come in out of the rain;

- Why the early bird gets the worm;

- Life isn't always fair;

- And maybe it was my fault.

Common Sense lived by simple, sound financial policies (don't spend more than you can earn) and reliable strategies (adults, not children, are in charge).

His health began to deteriorate rapidly when well-intentioned but overbearing regulations were set in place. Reports of a 6-year-old boy charged with sexual harassment for kissing a classmate; teens suspended from school for using mouthwash after lunch; and a teacher fired for reprimanding an unruly student, only

worsened his condition.

Common Sense lost ground when parents attacked teachers for doing the job that they themselves had failed to do in disciplining their unruly children.

It declined even further when schools were required to get parental consent to administer sun lotion or an aspirin to a student; but could not inform parents when a student became

pregnant and wanted to have an abortion.

Common Sense lost the will to live as the churches became businesses; and criminals received better treatment than their victims.

Common Sense took a beating when you couldn't defend yourself from a burglar in your own home and the burglar could sue you for assault.

Common Sense finally gave up the will to live, after a woman failed to realize that a steaming cup of coffee was hot. She spilled a little in her lap, and was promptly awarded a huge settlement.

Common Sense was preceded in death:

- by his parents, Truth and Trust,

- by his wife, Discretion,

- by his daughter, Responsibility,

- and by his son, Reason.

He is survived by his 5 stepbrothers:

- I Know My Rights,

- I Want It Now,

- Someone Else Is To Blame,

- I'm A Victim,

- Pay me for Doing Nothing.

Not many attended his funeral because so few realized he was gone.

If you still remember him, pass this on.

If not, join the majority and do nothing!"