Scriu aceste randuri stiind foarte sigur ca sunt lucruri pe care le traiti cu toti zi de zi, dar nu ma pot abtine sa nu le evidentiez, ori de cate ori se aduna mai multe intr-o perioada scurta de tim, cum este acest caz. Tot ce voi descrie s-a intamplat in decurs de o saptamana.
In primul rand nu stiu cati dintre voi stiti ca in saptamana care a trecut au avut loc in tarisoara noastra doua campionate europene: Campionatul European de Taijiquan si stiluri WUSHU interne si Campionatul European de WUSHU. Greu de crezut ca mass-media dintr-o tara civilizata nu ar face mare tam-tam pe aceasta tema. Ei bine, la noi asta s-a intamplat. In apararea celor de la federatie trebuie spus totusi ca anul acesta - spre deosebire de anul trecut - au avut afise, dar doar pe usile Salii Polivalente unde s-au desfasurat cele doua evenimente. Rezultatul: tribune goale la spectacolul de exceptie oferit de toti sportivii participanti la eveniment, precum si al echipei Chinei care a oferit cate un show demonstrativ in deschiderea ambelor evenimente
In al doilea rand, desi ma asteptam ca organizarea sa fie macar una civilizata avand in vedere experienta anului trecut, anul acesta a fost impiedicata, cu nenumarate balbaieli, program necunoscut pana in ultimul moment, comunicare ioc si altele asemanatoare. Nu sunt un cunoscator al acestor sporturi pentru a putea judeca competenta arbitrilor, dar la salteaua unde au avut loc formele de contact au fost nenumarate huiduieli din partea singurului public prezent la spectacol si anume ceilalti sportivi care au uitat de fair-play-ul specific competitiilor sportive si s-au manifestat in consecinta la anumite decizii, dupa parerea lor (avizata zic eu!).
In ceea ce priveste accesul celor care au fotografiat si/sau filmat s-a facut in conformitate cu norme doar de ei stiute, dar care au urmat dictonul: "pentru unii muma, pentru altii ciuma". In conditiile in care earam cunoscut de la competitiile trecula la care am participat si le-am furnizat integral fotografiile facute sotia mea si de mine, am beneficiat de o pozitie in tribune, foarte aproape de zona VIP, desi anul trecut am avut acces langa saltele. In schimb, doua domnisoare si un domn, s-au fatait (este adevarat ca doar cateva ore) peste tot intre suprafetele de evolutie ale sportivilor. Criteriile: nucunoscute!
Trebuie insa evidentiat faptul ca demersurile mele intreprinse de-alungul a trei campionate de profil de a nu se fotografia cu blitz, au avut efect. Pentru prima data, cei de la Scorseze, care au asigurat paza, au avut sarcina de care s-au achitat cu succes, de a urmari si interzice fotografiatul cu blitz.
Altfel, doua evenimente sportive de exceptie de la care in scut timp va voi prezenta fotografiile pe www.oeffner.ro
Un alt eveniment neplacut a avut loc pe drumurile bucurestene intr-o dimineata cand ma indreptam catre Sala Polivalenta. O duba de politie,a venit in viteza cu girofarurile si sirena pornita, m-a obligat sa ii fac loc la semafor, a trecut pe rosu si a demarat in tromba mai departe. Primid in momentul urmator si eu verde la semafor, am incercat sa ma tin dupa ei. Nu a fost nevoie sa alerg, pentru ca dupa trei intersectii, au stins girofarurile, au inchis sirena si au inceput sa mearga pe banda a treia cu 30 km/h. Am fotografiat cu telefonul, dar din pacate, nu am reusit inca sa transfer fotografia in computer.
Ultima si cea mai tare este legata de biserica. Deocamdata nu fac public nici numele bisericii si nici suma despre care va voi povesti, dar povestea merita spusa. Participand la un eveniment in calitate de fotograf, intr-o biserica bucuresteana, am fost obligat sa platesc taxa de fotografiere. Asa ceva... Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant! Am chitanta pentru a dovedi spusele mele! Stiam ca popii sunt o adunatura de hrapareti, dar asa ceva nu mi s-a intamplat niciodata. Am intampinat greutati la diverse incercari de a fotografia atat la exteriorul ca si in interiorul unor biserici, fara sa imi fie foarte clar de ce. Am primit acorduri de la Patriarhie, atunci cand am avut neaparata nevoie de fotografii din si cu biserici, m-am certat cu diversi popi atunci cand - zic eu indreptatit - m-am enervat, dar sa imi ceara bani, un bugetar, in Casa Domnului care este deschisa oricui si nu este muzeu ca sa impuna astefel de taxe, mi s-a parut dezgustator. Am cunoscut preoti pentru care am un mare respect in continuare, dar ajung sa cred ca i-am cunoscut doar pe acei cativa care intaresc regula care ii caracterizeaza ca hrapareti.
Cam aste sunt aspectele pe care voiam sa vi le prezint. Eu sunt din ce in ce mai suparat pe mine pentru ca nu reusesc nici sa vad partea buna a lucrurilor cum ma sfatuiesc cei apropiati si nici sa nu imi pese cum imi spune toata lumea. Din pacate imi pasa!
Parerea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu