miercuri, 18 martie 2015

Intelectualii si restul lumii - povestire in trei acte

     Actul I
     In tineretea mea, la prima (si ultima) dintre petrecerile de medici si medicinisti la care fusesem invitat, am aflat cu stupoare ca singurii intelectuali de pe aceasta planeta sunt medicii. Eu, un umil student la prima facultate - Energetica, Politehnica Bucuresti - urmand sa ajung inginer, am crezut ca mai exista o scapare si pentru mine si altii ca mine, daca ajungem sa facem un doctorat. Am fost pus la punct imediat dupa ce mi-am plasat gluma si mi s-a explicat - in termeni foarte docti de altfel - ca doctor si medic nu reprezinta acelasi lucru, medicii find peste toti ceilalti din mai multe puncte de vedere si evident si la capitolul intelect.
     Momentul a fost important pentru mine, cautand de atunci si pana acum (evident ca voi continua pana mor) sa aflu cum il capata si unde isi tin medicii intelectul acela suprauman. Evident ca nu vreau sa ii jignesc pe toti medicii de bun simt si de fapt nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar mi-am dorit intotdeauna sa aflu criteriile de diferentiere dintre un medic-intelectual si restul lumii. Avand in vedere ca toti cei prezenti la acea petrecere au fost de acord cu axioma, m-am retras intr-un colt asteptand manifestarile intelectuale specifice unei petreceri de intelectuali. Nu are importanta concluzia trasa atunci, pentru ca eram tanar, fara experienta si un non-intelectual, cum am ramas pana in zilele noastre, chiar si dupa a doua facultate.
     
    Actul II
     Aseara, plimband cainele in jurul blocului in care locuiesc la un loc cu mai multi intelectuali, constat ca nu prea mai aveai loc pe trotuar de masina unuia dintre intelectuali (dovada foto 1 - dovada ca este intelectual, bineinteles). Foto 2 prezinta parcarea reusita de intelectual.


foto 1


foto 2

     Acelasi intelectual, cu ceva vreme in urma, mi-a reprosat ca am parcat masina pe locul lui, adica pe un trotuar, unde nici macar primariile nu aloca locuri de parcare. Nimanui! Nici macar pentru masina unui intelectual! Nu discutam despre faptul ca familia intelectualului dispune de doua masini, pentru ca o familie cu cel putin intelectual are numai drepturi, nu si obligatii si in nici un caz nu este treaba mea!
     Dar de la nivelul meu de "si ceilalti", stau ca prostul si ma gandesc: un intelectual nu ar trebui sa faca diferenta dintre un spatiu public si unul personal?

     Actul III
     Acest act se va incheia odata cu trecerea mea intr-o parcare subterana, unde voi face tot ce pot sa nu blochez trecerea nimanui! Nici macar a unui intelectual! 

PS - mi s-a parut cinstit sa nu ii fac inca public numarul masinii, dar sunt cu ochii pe el!

3 comentarii:

ADRIAN spunea...

Mie mi s-ar fi parut constit ca, din contra, sa cunoastem cu totii numarul. Si oricum, mai intelectuali ca arhitectii nu se egzista! ... :))

ADRIAN spunea...

"constit" a se citi "onest", dracia dracului cu telectualitatea lor cu tot ...

Christian Oprea spunea...

Promit ca la urmatoarea abatere sa ii divulg si numarul masinii! Iarta-ma Adrian!