Chiar daca sunt doar un umil fotograf din cei care fac umbra pamantului in zilele noastre, sunt, in inconstienta mea, avizat de faptul ca dualitatile de felul: lumina-intuneric, alb-negru, sarat-nesarat, dreptate-nedreptate si asa mai departe, sunt imuabile si ne guverneaza viata.
Aceste perechi de cuvinte, desi antagonice in toate limbile pamantului, nu sunt nebagate in seama prea mult in sesul lor antagonic, ci in general reprezinta doar cuvinte uzuale, de limbaj obisnuit. Nu sunt regionalisme, neologisme sau alt fel de -isme ale unui limbaj elevat.
Au insa o importanta deosebita in diverse momente ale vietii noastre pamantene. Am sa incerc sa exemplific:
- un om obisnuit, fara probleme majore de sanatate pana la 45 de ani, merge la medic, inevitabil i se gaseste tensiunea mare-mica si recomandarea medicului competent-incompetent este sa manance fara sare: deci momentul in care antagonismul sarat-nesarat il marcheaza pe acel om;
- doi oameni ajung la judecata, se urmeaza toate procedurile, se ajunge la verdict: vinovat-nevinovat. De aici isi fac loc diverse divagatii legate de dreptate-nedreptate, competent-incompetent, spagar-cinstit si altele;
- un om (oama) ajuns fotograf se loveste in fiecare moment al activitatii sale cel putin de doua astfel de dualitati: lumina-intuneric si alb-negru.
Cred ca m-am facut inteles pana acum.
Cea mai mare problema a mea este insa legata de dualitatea Dumnezeu-Diavol (nu stiu din ce motiv scrise cu litera mare). In toate, subliniez toate, discutiile mele de pana acum, purtate cu diversi reprezentanti ai clerului, am avut parte doar de citate (unele fara legatura cu subiectul), prin care interlocutorii mei il scoteau pe Dumnezeu cu fata curata, dand vina pe Diavol.
Pe de alta parte, stim, tot de la orice reprezentant al clerului, ca Dumnezeu este omniprezent, omnipotent si "dreptatea lui este dreptate in veci"! Cu ultima afirmatie trebuie sa fim cu toti de acord! Indiferent ce am face, dreptatea lui Dumnezeu este pe veci! Dar dreptatea lui este dreapta? Chiar trebuie sa mergem pe linia "crede si nu cerceta"? Cum ramane cu copii proaspat nascuti care mor de cele mai tembele maladii create de oameni lasati de Dumnezeu sa faca asta? Ce vina au copii aceia? Oameni de diverse varste cu boli grave, care se chinuie cateodata ani de zile sa moara, au oare pacatele atat de mari.
Au avut neplacuta surpriza (repetata de altfel de mai multe ori) sa mi se spuna ca sunt pacate dintr-o viata anterioara, ca sunt pacatele parintilor, ca...cat!
Cum pot oare sa pomeneasca vietile anterioare intr-o religie care nu recunoaste acest lucru? Ce dreptatea lu' peste este aia care hotaraste sa tragi pacatele parintilor? Oare suntem atat de batuti in cap sa credem orice banguieli - sau chiar ragete - ale unor preoti care marea lor majoritate sunt niste hoti, perversi si nu mai vreau sa continui!
Cum poate Dumnezeu sa isi bata joc (sau sa il lase pe Diavol sa o faca in conditiile in care el, Dumnezeu este omnipotent) de niste biete suflete? Ma refer aici nu numai la dobitoacele cu doua picioare, ci si la zburatoare, blanosi, solzosi si asa mai departe!
Cum poate "Dumnezeu cel bun si oameni iubitor" sa isi lase creatiile sa sufere infiorator?
Am trecut prin multe fiind "vegheat" de acest Dumnezeu. L-a luat pe tata cand avea doar 52 de ani, mi-a luat prieteni in floarea varstei, mi-a luat strabunicii si bunicii in chinuri groaznice, a luat de curand de langa mine oameni buni, multi dintre ei chiar genul pios, mi-a chinuit animale pe care le-am luat de pe strada, le-am hranit si le-am iubit neconditionat, lasa in viata derbedei, parlamentari lamentabili si golani si face "dreptate" secerandu-i pe cei buni. Daca cel care face astea este Diavolul, o face pe schimbul lui Dumnezeu cel omnipotent!
Am avut si surprize in care mi s-a spus ca cei care mor merg la dreapta Tatalui si deci li s-a facut o favoare. Favoare din asta sa aibe ei parte!
Niciodata nu am fost practicantul unei religii. Am facut anumite lucruri din respect pentru bunicii si parintii mei si le voi face in continuare. Pentru mine din acest moment biserica a disparut! Nu voi mai intra intr-o biserica sau orice alt locas de cult decat sa vizitez eventual si pentru detalii de arhitectura.
De azi nu mai fotografiez nunti, botezuri sau orice alt eveniment care are loc intr-o biserica, altar, moschee, catedrala, templu sau altele asemanatoare.
Spre deosebire de tandemul Dumnezeu-Diavol, eu ii respect pe altii, ma respect pe mine si ca urmare imi respect si cuvantul dat! Nu voi incerca nicodata sa conving pe cineva de cele ce le-am scris mai sus, dar va aduc la cunostinta ca nu mi-a fost usor sa o fac! Dumnezeu sa fie cu voi, caci cu mine nu o sa mai vrea dupa ce citeste acest articol! Parerea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu