Sufletel

     In sfarsit s-a stins! In timp ce ma bucur ca bietul motanel nu mai sufera, un amestec de alte sentimente (probabil egoiste) isi fac de cap cu mine!

     Printre lacrimi si degete tremurande imi amintesc aceasta senzatie de pe vremea cand - copil fiind - am citit "Singur pe lume" a lui Hector Malot unde evocarea mortii bietei maimute Sufletel este, dupa mine, una dintre cele mai puternice reprezentari ale sentimentelor care ne inunda in astfel de momente.

     Ne-a bucurat vietile vreme de 7 ani, a fost cel mai jucaus, dragastos si vorbaret motanel si avea cei mai mari si mai rotunzi ochi:

 

     Cel mai probabil ca ati mai vazut aceasta fotografie! Ei bine el a fost - si va ramane mereu in sufletele noastre - PJ! Noi oamenii aam avea ce sa invatam de la asa zisele animale: in primul rand demnitatea! A suferit si oricat de mult l-a durut, nu s-a vaietat, a dus boala pe picioare pana in ultimul moment!

     Se pare ca orice este important in viata cuiva, ori este aproape vesnic, ori are legatura cu cifra 7.

PJ, sufletelul nostru, sa fi sigur ca nu te vom uita niciodata! Iarta-ne daca am gresit fata de tine!