Uratura

Uratura unui roman pentru tara si concetatenii lui!

Romanie, Romanie...

     Cate ti-as dori eu tie / De n-ar fi democratie!

     Democratie - "(în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii." - preluare wikipedia.

     Daca facem referire la oameni culti in cap care au scris depre democratie, nu putem sa il sarim pe Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30 noiembrie 1874 - d. 24 ianuarie 1965). Unul din celebrele lui citate este:

      "Democraţia este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum."

     Discutabil atata vreme cat tot el a spus ca:

     "Cel mai bun argument impotriva democratiei este o discutie de 5 minute cu alegatorul mediu".

     Avand in vedere ca stim cu toti exact cum sunt vremurile in care traim, realizam ca democratia are niste limitari extraordinare si nu este nicidecum "cel mai bun sistem politic". Cred ca mai degraba cel care a definit cel mai bine democratia si libertatea totodata a fost Blaise Pascal (n. 19 iunie 1623, Clermont-Ferrand, Franța – d. 19 august 1662, Paris):

     "Democratia inseamna doi lupi si un miel care voteaza meniul ce il vor avea la masa. Libertatea este un miel bine inarmat care contesta votul".

      Cei care ma urmariti stiti bine ca ma trag dintr-un tata neamt si mama grecoaica si e asemenea stiti ca sunt roman pana dincolo de maduva oaselor (adica si in suflet). Sunt cel care cand asculta Treceti batalioane si Cu caciulili pa frunte ma simt rascolit pana in ultima celula componenta (si slava Domnului ca sunt destule - celule vreau sa zic) si imi vine sa imi strig in strada toate ideile pe care le am pentru tara asta.

     De asemenea, subliniez inca o data, nu sunt adeptul ineptiei care sustine ca a nu merge la vot inseamna sa le dai "lor" votul si nici a calculelor elucubrante aparute pe site-uri ale unor oameni a caror opinie o respect in general. 

      Voi porni de la fronda impotriva mersului la vot. Exemplu de calcul: PSD a castigat alegerile cu 45% din voturi. Este adevarat, dar avand in vedere ca la vot au participat sub 50% din votanti, asta inseamna cel mult 22,5% din populatia cu drept de vot. Celor sub 50% din votanti care nu s-au prezentat, nu li s-au furat voturile cum striga multi pe toate drumurile, dar ei cu siguranta ca au transmis un mesaj, chiar si castigatorilor in alegeri, ca pe ei nu se pot baza si ca da, noi peste 50% ii putem da cu zgaibaracele in sus!

     Ce transmite media de orice fel nu are nici o importanta! De ce? Evident ca invingatorii dicteaza politica de media si nu au nevoie sa se trambite ca cei peste 50% din votanti inseamna de fapt vointa poporului, ci nu cei 22,5% formati din membrii de partid si familii + acel alegator mediu din zicerile lui Churchill!

     Mergand mai departe pentru a face lumina in capetele cu mintea intunecata, va voi dezvalui si secretul pentru care multi oameni cu mintea acasa nu au mers la vot. Cum poti vota o lista? Cum poti vota chiar si o lista cand nici una nu se apropie de aspiratiile si nevoile tale? Partide noi formate in jurul unor oameni care au unii mare notorietate si altii au capatat ceva notorietate prin controversele nascute in jurul lor au reusit sa adune, unii membrii de partid de la partidele din care s-au rupt si altii, diversi formatori si lideri de opinie in anumite domenii, oameni cu profesiuni liberale dar cu nume sonore care au pus umarul la campanie. Imi pare rau si pentru unii si pentru ceilalti, dar nu au reusit sa pacaleasca decat o parte a electoratului.

     Tot ce va spun, sunt opinii personale judecate multa vreme si stand de vorba cu oameni din interiorul partidelor aparute ca noi optiuni electorale, oameni pe care ii cunosc de ceva vreme si a caror atitudine s-a schimbat... Nepriceperea mea la politica nu inseamna ca sunt un idiot si atunci cand cineva incerca sa ma arda, eee...

     Deci, oameni buni, eu propun:

1 - o modificare a constitutiei prin care daca la vot nu se prezinta minim 75% din alegatori, votul sa se anuleze, si cei propusi sa nu poata participa cel putin inca 10 ani la alegeri;

2 - sa dispara listele si voturile sa fie pe persoane;

3 - nici unul dintre cei propusi sa fie votati sa nu fi avut probleme cu justitia (sa fie neeligibili chiar si cei care au avut procese in care nu au fost condamnati - dreptatea se face cu dubla masura in Romania);

4 - coalitiile ulterioare alegerilor sa fie scoase in afara legii.

     Va promit ca eu voi lupta in continuare impotriva sistemului, asa cum stiti, la nivel personal si voi solutiona toate treburile potrivnice care mi se vor intampla si daca pot sugera cuiva ceva din experienta mea, va stau la dispozitie! Din pacate, indiferent de proportii, tara a votat! Parerea mea!

A inceput...

     Imi doresc ca acest articol sa fie inteles asa cum se cuvine, de aceea imi cer scuze de acum pentru limbajul simplu si artificiile lingvistice pe care le voi folosi pentru a imi atinge scopul!

     Imediat dupa evenimentele din 1989, avand foarte multi prieteni care parasisera Romania in perioada comunista, am fost deosebit de bucuros ca nu voi mai intampina dificultati in a-i vizita. Ca urmare, am vorbit cu unul dintre ei la telefon si l-am rugat sa imi faca invitatie pentru Germania, unde aveam de gand sa imi vizitez si alti cinci prieteni - in afara de el. Am stabilit si cu acestia perioadele in care urma sa ne intalnim si sa petrecem cate 2-3 zile impreuna. De asemenea, cu fiecare dintre ei am discutat sa imi faca rezervari pentru perioada corespunzatoare, cat mai aproape de locuintele lor, in ideea economisirii timpului.

      Astfel, cu invitatia in dinti, cu traseul si rezervarile stabilite, am incalecat pe o sa (a se citi: am urcat in masina) si am purces la drum. Neobisnuit cu drumurile lungi, cu soselele foarte bune, cu peisajele destul de anoste din zona autostrazilor (acolo unde erau) si avand suficient timp si ceva bani, nu am parcurs mai mult de 5-700 de km zilnic. Am gasit cazari pe la diverse pensiuni si moteluri de pe margini de drum.

     Am ajuns cu bine in Germania, programul facut impreuna cu prietenii mei a fost respectat cu precizie nemteasca, bucuria a fost imensa pentru toata lumea, dovada zic eu, fiind ca si in ziua de astazi ne vizitam in ambele sensuri si vorbim la telefon cel putin o data pe luna.

     Trecand peste aceste amanunte, mentionate numai pentru a stabili impreuna in timp si spatiu aparitia unei probleme extraordinar de importanta si presanta, mi-am cumparat o trusa de scule, acesta fiind singurul obiect achizitionat in aceasta aventura de aproape 30 de zile. 

     Va amintiti de ele? Cred ca se mai gasesc si astazi! Extrem de proaste, dar la acea vreme, imi doream asa ceva cu atata ardoare, incat parca viata mi-ar fi depins de asta. Am achizitionat-o dintr-o pravalie de profil si nici macar nu am desfacut-o, ci am lasat-o in tipla in portbagaj.
     Revenind un pic asupra perioadei petrecute in compania prietenilor mei, am observat ceva care mi-a atras atentia si anume ca peste tot, Germania era impanzita de anunturi de felul: "Pericol de electrocutare! Nu atingeti!" - la prize; "Atentie! Podea umeda!" - cand spalau pe jos sau ploua, "Atenti! Produs fierbinte!" - la produsele fierbinti, "Nu lasa copilul nesupravegheat!" - in parcuri de joaca si altele asemanatoare.
     Evident ca fiind obisnuit doar cu "Nu calcati iarba!" din Romania acelor timpuri, mi-am intrebat prietenii ce este cu puzderia de anunturi si banuiec ca acum veti ghici halucinantul raspuns pe care l-am primit. Mi s-a spus ca fara semne, fiecare cetatean care s-ar electrocuta (ca un prost), ar aluneca pe o podea proaspat spalata (din neatentie personala), s-ar frige cu un produs fierbinte (cafeaua rece, eventual) si/sau si-ar pierde copilul (ca un zevzec), poate da in judecata (si castiga in mod sigur) magazinul, proprietarul spatiului, statul - in cazul parcurilor care nu i-au facut atenti ca aceste lucruri se pot intampla! Simpatic nu?
     Ajungand acasa cu trusa de scule, m-am grabit sa ma laud tatalui meu care m-a desumflat vorbindu-mi despre calitatea indoielnica a sculelor din trusa. Asta nu ar fi nimic, dar la un moment dat, tata imi inmaneaza solemn ciocanul din trusa - cu acea solemnitatea cu care cu ceva vreme in urma se facea ceea ce stramosii nostrii numeau "juramantul cu brazda-n cap" - si imi indica eticheta lipita pe coada acestuia. Mai bine ma pocnea! Pe coada ciocanului scria cam asa (traducerea mot-a-mot nu functioneaza din germana intotdeauna): " A nu se aplica cu acest instrument, lovituri in zona oaselor, a organelor genitale si a capului."
     Nu, nu este o greseala nici de traducere si nici nu am uitat sa trec semnul de exclamare la traducerea etichetei! Textul arata si suna exact asa!
     Coroborand spatiul german cu care luasem contact si il descoperisem a fi unul etichetat aproape integral cu ce am gasit pe eticheta ciocanului, am ajuns la concluzia ca in foarte scurta vreme, oamenii vor avea nevoie de repere de acest fel (etichete) pentru a putea supravietui ca specie! Cel putin in Germania! Eram deosebit de fericit ca traiesc in Romania, unde oamenii nu au nevoie de asa ceva.
     Pe langa faptul ca m-am inselat si ca am fost si noi inundati cu tot felul de etichete, in privinta timpului am avut dreptate. Chiar si daca ne raportam fix la ziua de astazi, 26 de ani tot nu insemna prea mult pentru specia umana!
     Momentul ales pentru a scrie acest articol nu este intamplator. Astazi s-a intamplat ceva care m-a dat peste cap! In fata muzeului in care activez ca fotograf, iesisem pentru cateva minute sa ma aerisesc. Un grup de copii, cu doua insotitoare (evident profesoare), au trecut prin fata muzeului intrand pe una dintre porti si iesind aproape pe cealalta. Nu m-am mirat foarte tare avand in vedere ca multe dintre vizitele facute la muzeu de copii si tinerii din ziua de astazi constau exact din aceasta trecere prin fata lui! Aici nu ma puteti contrazice, am argumente solide!
     Mirat am devenit cand ajunsi in dreptul celei de-a doua porti, s-au intors si una dintre profesoare a inceput sa imi reproseze ca sageata pusa IN INTERIORUL MUZEULUI si care se vede prin geam si indica directia spre casa de bilete DIN INTERIORUL MUZEULUI i-a derutat si ei au crezut ca vor gasi casa de bilete, banuiesc ca dincolo de poarta muzeului.
     Chiar mi-a fost sugerat ca obligatoriu trebuie sa scriem pe usa muzeului INTRARE! Momentul e fost penibil pentru ca nu m-am putut abtine si am indicat cateva elemente existente si care cu siguranta sugereaza care este intrarea in muzeu! O copertina imensa, doua trepte de intrare (adica pe care se urca), doua gratare pentru noroi, un pres de usa pentru umezeala, singurele doua usi de pe acea latura a muzeului si o rampa pentru persoanele cu probleme motrice - reprezinta 6 dintre semnele care sugereaza (?) o intrare!
     Inchei prin a va intreba: Isi face cineva griji ca aceste profesoare predau copiilor nostri? Sau le suplinim cu etichete?

Generatiile care vin...

     Ne miram (cel putin unii dintre noi) de degenarerea a tot ceea ce ne inconjoara. Ne-am obisnuit cu o anume calitate, durabilitate, fezabilitate, inteligenta (daca ne referim la fiinte), linie (daca ne referim la arta) si altele asemanatoare. Iata totusi ca experienta ne arata ca toate si fiecare dintre ele degenereaza ca si cum ar fi atinse de consangvinitate.

     Nenumarate cauze sunt responsabile de acest fenomen. Nu discutam acum despre ele. Dar vreau sa ridic o alta problema care depinde de noi. In conditiile enuntate mai sus, cand fenomenul degenerativ atinge tot ceea ce ne inconjoara, specia umana este atat de idioata incat se distruge singura? Familie, copil, relatie...

     Sper ca imaginea care urmeaza sa fie sugestiva pentru toata lumea:

 

     Din momentul in care s-a descoperit limbajul articulat, omenirea nu a incetat sa comunice, fiecare noua cale de comunicare incercand sa redea cat mai fidel vocea celui care comunica. Ferice de cei care fac inca acest lucru - adica sa comunice cu vorbe! Mila imi este de cei care nu se pot exprima decat in scris, desi asa se nasc marii scriitori!.

Supravietuitorul...

Banca mea din toamna asta...

Fiecare om are o slabiciune, o sensibilitate la ceva, un ce numai al lui chiar daca este disponibil si altora! 

 

Banca mea din toamna asta!

Depozitul de prostie - cloud of stupidity

Citeam zilele trecute despre depozitul de prostie (denumire la moda - cloud of stupidity) descoperit sub (sau deasupra) teritoriului Romaniei. Iata o fateta a manifestarii sale:

 

Un inteligent conectat la cloud face de nefolosit accesul intr-o institutie publica!

Felicitari!

Sufletel

     In sfarsit s-a stins! In timp ce ma bucur ca bietul motanel nu mai sufera, un amestec de alte sentimente (probabil egoiste) isi fac de cap cu mine!

     Printre lacrimi si degete tremurande imi amintesc aceasta senzatie de pe vremea cand - copil fiind - am citit "Singur pe lume" a lui Hector Malot unde evocarea mortii bietei maimute Sufletel este, dupa mine, una dintre cele mai puternice reprezentari ale sentimentelor care ne inunda in astfel de momente.

     Ne-a bucurat vietile vreme de 7 ani, a fost cel mai jucaus, dragastos si vorbaret motanel si avea cei mai mari si mai rotunzi ochi:

 

     Cel mai probabil ca ati mai vazut aceasta fotografie! Ei bine el a fost - si va ramane mereu in sufletele noastre - PJ! Noi oamenii aam avea ce sa invatam de la asa zisele animale: in primul rand demnitatea! A suferit si oricat de mult l-a durut, nu s-a vaietat, a dus boala pe picioare pana in ultimul moment!

     Se pare ca orice este important in viata cuiva, ori este aproape vesnic, ori are legatura cu cifra 7.

PJ, sufletelul nostru, sa fi sigur ca nu te vom uita niciodata! Iarta-ne daca am gresit fata de tine!

Erezii eclesiologice (care afectează viziunea corectă asupra bisericii)

     Chiar daca sunt doar un umil fotograf din cei care fac umbra pamantului in zilele noastre, sunt, in inconstienta mea, avizat de faptul ca dualitatile de felul: lumina-intuneric, alb-negru, sarat-nesarat, dreptate-nedreptate si asa mai departe, sunt imuabile si ne guverneaza viata.

     Aceste perechi de cuvinte, desi antagonice in toate limbile pamantului, nu sunt nebagate in seama prea mult in sesul lor antagonic, ci in general reprezinta doar cuvinte uzuale, de limbaj obisnuit. Nu sunt regionalisme, neologisme sau alt fel de -isme ale unui limbaj elevat.

     Au insa o importanta deosebita in diverse momente ale vietii noastre pamantene. Am sa incerc sa exemplific:

- un om obisnuit, fara probleme majore de sanatate pana la 45 de ani, merge la medic, inevitabil i se gaseste tensiunea mare-mica si recomandarea medicului competent-incompetent este sa manance fara sare: deci momentul in care antagonismul sarat-nesarat il marcheaza pe acel om;

- doi oameni ajung la judecata, se urmeaza toate procedurile, se ajunge la verdict: vinovat-nevinovat. De aici isi fac loc diverse divagatii legate de dreptate-nedreptate, competent-incompetent, spagar-cinstit si altele;

- un om (oama) ajuns fotograf se loveste in fiecare moment al activitatii sale cel putin de doua astfel de dualitati: lumina-intuneric si alb-negru.

      Cred ca m-am facut inteles pana acum.

     Cea mai mare problema a mea este insa legata de dualitatea Dumnezeu-Diavol (nu stiu din ce motiv scrise cu litera mare). In toate, subliniez toate, discutiile mele de pana acum, purtate cu diversi reprezentanti ai clerului, am avut parte doar de citate (unele fara legatura cu subiectul), prin care interlocutorii mei il scoteau pe Dumnezeu cu fata curata, dand vina pe Diavol.

     Pe de alta parte, stim, tot de la orice reprezentant al clerului, ca Dumnezeu este omniprezent, omnipotent si "dreptatea lui este dreptate in veci"! Cu ultima afirmatie trebuie sa fim cu toti de acord! Indiferent ce am face, dreptatea lui Dumnezeu este pe veci! Dar dreptatea lui este dreapta? Chiar trebuie sa mergem pe linia "crede si nu cerceta"? Cum ramane cu copii proaspat nascuti care mor de cele mai tembele maladii create de oameni lasati de Dumnezeu sa faca asta? Ce vina au copii aceia? Oameni de diverse varste cu boli grave, care se chinuie cateodata ani de zile sa moara, au oare pacatele atat de mari.

     Au avut neplacuta surpriza (repetata de altfel de mai multe ori) sa mi se spuna ca sunt pacate dintr-o viata anterioara, ca sunt pacatele parintilor, ca...cat! 

     Cum pot oare sa pomeneasca vietile anterioare intr-o religie care nu recunoaste acest lucru? Ce dreptatea lu' peste este aia care hotaraste sa tragi pacatele parintilor? Oare suntem atat de batuti in cap sa credem orice banguieli - sau chiar ragete - ale unor preoti care marea lor majoritate sunt niste hoti, perversi si nu mai vreau sa continui!

     Cum poate Dumnezeu sa isi bata joc (sau sa il lase pe Diavol sa o faca in conditiile in care el, Dumnezeu este omnipotent) de niste biete suflete? Ma refer aici nu numai la dobitoacele cu doua picioare, ci si la  zburatoare, blanosi, solzosi si asa mai departe!

      Cum poate "Dumnezeu cel bun si oameni iubitor" sa isi lase creatiile sa sufere infiorator?

     Am trecut prin multe fiind "vegheat" de acest Dumnezeu. L-a luat pe tata cand avea doar 52 de ani, mi-a luat prieteni in floarea varstei, mi-a luat strabunicii si bunicii in chinuri groaznice, a luat de curand de langa mine oameni buni, multi dintre ei chiar genul pios, mi-a chinuit animale pe care le-am luat de pe strada, le-am hranit si le-am iubit neconditionat, lasa in viata derbedei, parlamentari lamentabili si golani si face "dreptate" secerandu-i pe cei buni. Daca cel care face astea este Diavolul, o face pe schimbul lui Dumnezeu cel omnipotent!

     Am avut si surprize in care mi s-a spus ca cei care mor merg la dreapta Tatalui si deci li s-a facut o favoare. Favoare din asta sa aibe ei parte!

     Niciodata nu am fost practicantul unei religii. Am facut anumite lucruri din respect pentru bunicii si parintii mei si le voi face in continuare. Pentru mine din acest moment biserica a disparut! Nu voi mai intra intr-o biserica sau orice alt locas de cult decat sa vizitez eventual si pentru detalii de arhitectura.

      De azi nu mai fotografiez nunti, botezuri sau orice alt eveniment care are loc intr-o biserica, altar, moschee, catedrala, templu sau altele asemanatoare.

     Spre deosebire de tandemul Dumnezeu-Diavol, eu ii respect pe altii, ma respect pe mine si ca urmare imi respect si cuvantul dat! Nu voi incerca nicodata sa conving pe cineva de cele ce le-am scris mai sus, dar va aduc la cunostinta ca nu mi-a fost usor sa o fac! Dumnezeu sa fie cu voi, caci cu mine nu o sa mai vrea dupa ce citeste acest articol! Parerea mea!

Voodoo

Mi se pare foarte interesant un soft care iti spune ca ai modificat un fisier cu o zi inaintea creerii lui:

 

Tare, nu?

Vrednicie 2016

     28 septembrie 2016 - ora 9:45 - strada Eminescu, in apropierea intersectiei cu strada Dorobanti (Sheraton).
     Stim cu toti acea straduta unde de obicei se gatuie traficul si semaforul nu ajuta pe nimeni - nu trec mai mult de 5 masini de pe fiecare banda.
     La momentul mai sus mentionat treceam prin acea zona si stupoare: o banda si ceva ocupata de niste lucrari, nu stiu de care:

 

     Asta nu-i nimic! Se lucreaza pentru bunastarea noastra, este in regula, dar:

 

     Asta da spor la treaba si ora de inceput munca (sau poate erau in pauza de masa).

     Multumim:

 

     Rezultatul? Simplu: de la semaforul cu strada Polona, pana am trecut de semaforul de la Dorobanti au trecut 26 de minute! E zi, sa nu-i f..i? Parerea mea!

 

Mare pacat...

     Fara a fi un zgarcit - cei care ma cunosc, stiu asta - nu prea cheltui bani pe idiotenii. Evident ca atunci cand altcineva imi cheltuie aiurea banii, ma apuca dracii!

     Astazi ma refer in mod specific la politia comunitara, desi nici cei de la circulatie si interne nu sunt extraordinar de departe. Cu toate acestea recunosc ca exista totusi diferente suficient de notabile pentru ca ultimele doua sa beneficieze de un spatiu aparte unde sa va povestesc despre ele.

     Deci:

- indruma soferi sa parcheze in zone unde semnele de parcare interzisa cad pe ei si exista si parcari amenajate;

- langa sediul lor - aproxinativ 6 metri - oameni ai strazii au rasturnat tomberoane de colectare selectiva a gunoiului - ofiterul de servici de la poarta atentionat de mine, mi-a raspuns ca a chemat un echipaj (tare, nu?) - rezolvarea finala a fost desfintarea tomberoanelor;

- aflandu-ma pe banda a II-a la semafor si avand in dreapta mea o masina a politiei comunitare, de pe poarta sediului politiei comunitare iese o alta masina inscriptionata careia i se taie fata de catre o masina care intra pe sens opus, trecand prin stanga mea, trece prin intersectie pe rosu si se duce. Nici o reactie din partea celor doua masini de politie, iar cand le-am atras atentia au dat din umeri sanatos, taraneste;

- sunt nopti in care nu ma pot odihni din cauza zgomotului pe care il fac (in afara cladirii lor) cei de la monitorizarea camerelor video din intersectii si atunci cand ai nevoie de o filmare de la ei, trebuie sa intervii in forta pentru a fi bagat in seama;

- trimit amenzi catre circa financiara dupa 7 ani de la emitere (caz real: 7 ani nu a aparut nici o amenda la Circa Financiara, iar in anul numarul 8 apare o amenda emisa cu 7 ani in urma)

- am vazut cu ochii mei politisti comunitari luand tigari si telefoane de la bisnitari si aducandu-le acestora la cunostinta cand apar diverse controale.

     Am sa va rog sa ma iertati, dar enervarea nu ma lasa in momentul asta sa imi aduc aminte si altele, desi cu siguranta mai am de spus multe, dar spuneti-mi voi: NU-I ASA CA SUNT DEGEABA?

     In afara departamentului lor care se ocupa de paza obiectivelor si unde oamenii de voie, de nevoie isi fac treaba, restul sunt degeaba!

     Nu-i asa ca este mare pacat pentru banii pe care ii platim ca ei sa o frece? Nu-i asa ca am fi facut toate autostrazile de care avem nevoie daca nu ar fi fost ei? De spitale si scoli nu vreau sa vorbesc, caci doctori si profesori buni mai avem doar cat sa ne laudam cu cazuri izolate, caci in rest...

     Revenind! Nu-i asa ca sunt degeaba? Parerea mea!

     A, sa nu uit: https://www.youtube.com/watch?v=XhVzBFZxdOc

Niste comparatii: mere, pere, fara prune

Intr-o zi de munca...

Tobarii

Pisoi

O panorama

O panorama care nu respecta proportiile, nu a fost indreptata, nu a fost editata, dar care imiinsufla dor de duca. Imagine luata de pe meterezele Cetatii de la Rupea!

Sighisoara 2009

Muzeul Satului - 2009